Recuperare postoperatorie – operație post fractură 

Sporturile de iarnă sunt pe placul multor oameni, un lucru extrem de bun datorită relaxării care intervine odată cu practicarea acestora. Pe de altă parte, la Alchimeia ajung anual mulți pacienți care prezintă accidentări apărute în timpul schiatului sau snowboarding-ului. 

Leziunile sunt frecvente și pot varia de la întinderi musculare sau entorse cu sau fără imobilizare, până la fracturi ale membrelor, a coloanei vertebrale sau traumatisme craniene.

Genunchiul, cel mai expus la accidentări la ski

Articulația la nivelul căreia apar cele mai multe accidentări este genunchiul. Statisticile arată că pe primul loc în topul tipurilor de accidentări survenite la ski sunt fracturile (24%), urmate de entorse. De asemenea, aceleași statistici sugerează că femeile sunt mai predispuse la loviri. 

Frecvent, leziunile apar la articulația genunchiului, după ce pacienții fac efort fizic intens fără a avea pregătirea necesară sau în cazul diverselor accidente pe pârtie. Aceste accidente sunt dureroase pe moment, dar și în perioada de recuperare. De asemenea, dacă pacientul nu apelează la specialiști pentru o reabilitare completă, disconfortul poate să persiste pentru tot restul vieții. 

CAZ CLINIC 

La Alchimeia s-a prezentat o pacientă care a suferit o accidentare la ski în februarie 2023. Aceasta a trecut printr-o intervenție chirurgicală post-fractură la nivelul tibiei și a platoului tibial stâng, redusă cu material de osteosinteză (două plăci și două șuruburi). După operație, a urmat o perioadă de două luni de imobilizare. Timp de șase săptămâni pacienta nu a avut voie să lase piciorul în poziție declivă din cauza unor trombi formați în sistemul venos al piciorului (din cauza politraumatismului a apărut insuficiența venoasă secundară la nivelul gambei stângi). 

Planul de tratament a fost format din kinetoterapie și terapie manuală-PDTR, având ca obiective:

• recuperarea mobilității articulare a gleznei și genunchiului;
• creșterea forței musculare la nivelul membrului inferior operat;
• exerciții de stimulare a întoarcerii venoase;
• antrenarea musculaturii membrului inferior sănătos;
• reeducarea mersului – inițial a mers cu sprijin pe cârje, apoi cu o singură cârjă și treptat a renunțat și la cea de-a doua;
• recuperare cardio-vasculară;
• reeducare respiratorie;
• creșterea forței și a rezistenței musculare generale;
• îmbunătățirea capacității de efort;
• creșterea coordonării și a echilibrului static și dinamic.

În prezent, avem ca obiectiv obținerea mobilității complete la nivelul genunchiului stâng, creșterea stabilității articulare, a forței și rezistenței musculare cu scopul de a reveni la activitățile obișnuite – de dinaintatea accidentării. Ne propunem să restabilim, alături de pacienta noastră, echilibrul fizic și emoțional pentru ca fractura suferită să nu impacteze calitatea vieții pe termen lung.